Viata afectiva a copilului de 1-3 ani

copil
Reclama sponsorizata
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Ce simte copilul în această perioadă? O întrebare la care părinţii ar trebui să caute răspunsuri. Mai ales că se produc multe schimbări în comportamentul copilului, perioade de explozii comportamentale urmate de momente de calm şi echilibru, ca apoi aceste stări de echilibru să dispară făcând loc la stările de agitaţie şi nervozitate.
Afectivitatea copilului este instabilă ca şi comportamentul său prin care îşi exprimă trăirile afective.
baby-and-nanny-playingDupă vârstă de 1 an copilul este ataşat în mod special de mamă, pe care o percepe ca sursă de satisfacere a trebuinţelor şi aducătoare de protecţie şi siguranţă. La 18 luni intuieşte şi trăieşte dispoziţia mamei, reacţionează la o melodie trista. Ataşamentul este puternic evidenţiat în această perioadă apărând în relaţie cu mama (în special) sau înlocuitoarea ei (de exemplu bona). Se manifestă prin refugierea în braţele mamei sau se ascunde în spatele ei, atunci când apar persoane străine. Copilul oferă şi solicită dovezi de afecţiune: zâmbeşte şi se bucură atunci când e lăudat, mângâiat. Se pare că ataşamentul depinde şi de comunicarea afectivă din familie (este mai pronunţat în familiile tinere în care există apropiere şi dorinţă sexuală).
Ataşamentul copilului este diferit de dragostea faţă de părinţi, aceasta din urma se manifesta la copil în jurul vârstei de 3 ani. Apare şi gelozia, stare afectivă care se manifesta atunci când alta persoana intervine în relaţia dintre copil şi mama (de exemplu atunci când mama acordă atenţie altui copil).
Pe măsură ce experienţa de viaţă a copilului este mai bogată apar şi alte trăiri afective, cum ar fi timiditatea, simpatia, antipatia faţă de persoanele străine.
Anxietatea faţă de persoanele străine se manifestă frecvent după vârsta de 1 an, când copilul se arată speriat sau evită contactul cu alte persoane. Aceste manifestări îi pot surprinde pe părinţi mai ales dacă copilul s-a comportat bine până atunci în faţa altor persoane. Până la 3 ani se diminuează această teamă dar este înlocuită de teama de necunoscut, de “bau-bau” de “baba cloanţa”. O altă formă de anxietate este anxietatea de separare care se manifestă aproape de 2 ani, prin teama copilului de a fi despărţit de mama, mai ales dacă persoana care înlocuieşte mama nu e suficient de tandră.
Mai ales după perioadele conflictuale de nelinişte şi negativism, copilul observă reacţiile tensionate ale adulţilor, percepe chiar o lipsă de disponibilitate afectivă din partea acestora pentru că aceştea au obosit să se lupte cu el. Copilul se poate simţi abandonat, vinovat, poate chiar pedepsit. De aceea, încearcă să atragă atenţia asupra sa, să ceară dovezi de afecţiune, se laudă, vrea să câştige afecţiunea şi încrederea celorlalţi.
Se ajunge, în jurul vârstei de 3 ani, la o maturizare afectivă, când copilul este mai receptiv la solicitările adultului, se calmează puţin, se arata mai cooperant.

Psiholog Carmen Ghilescu

Reclama sponsorizata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>