Teama de separare la copil (atunci cand mama incepe serviciul)

copilsingur
Reclama sponsorizata
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Teama de separare sau anxietatea de separare se defineşte ca teama excesiva a copilului care se manifestă atunci când este separat de persoana de care este ataşat. Mai devreme sau mai târziu, apar momente în care unul dintre părinţi (sau ambii) trebuie să lipsească de lângă copil din motive diverse şi bine întemeiate: uneori plecarea mamei la serviciu necesită lăsarea copilului în grija altei persoane pentru câteva ore.
Aceasta teamă poate debuta intre 1 şi 3 ani când ataşamentul faţă de părinţi (în special de mamă) este foarte puternic. Copilul se simte în siguranţă în prezenţa acestora şi nu doreşte să se despartă nici măcar câteva clipe de ei. Sigur, nu toţi copii reacţionează la fel în absenţa persoanei de care este ataşat. La unii această teamă este mai diminuata şi abia se observă, la alţii se manifestă foarte acut.

Cum recunoaştem teama de separare?

- Copilul solicită intens prezenţa mamei, mai ales seara la culcare. Refuză vehement să adoarmă în absenţa mamei, chiar dacă este extenuat, se ridică de fiecare data când mama singurpărăseşte camera.
- Copilul plânge “miorlăit” când se apropie momentul de plecare.
- Se tine “scai” de fusta mamei, nu o lasă să plece pe uşă, o cuprinde cu braţele.
- Pe durata despărţirii copilul plânge agitat, fără a putea fi consolat de către altcineva sau în alte cazuri chiar dacă este aparent liniştit se manifestă extrem de posesiv la apariţia mamei.
- Pot apărea şi manifestări vegetative la despărţire: transpiraţie abundentă, bătăi rapide ale inimii, respiraţie agitată.
-Poate acuza şi diferite dureri: de cap, de burtă, senzaţii de vomă.
- În absenţa mamei copilul poate avea şi o gândire fatalistă: crede că i s-a întâmplat ceva îngrozitor mamei, a uitat drumul spre casă sau îl încearcă sentimente de vinovăţie: “am fost rău şi m-a părăsit”, etc.
- Poate avea somn agitat cu vise urâte care-i produce teroare: se ridică în fund, plânge îngrozit. Strigă după mamă sau vizitează patul părinţilor. La trezire nu-şi mai aminteşte ce a visat.
- Dacă copilul a învăţat deja să aibă control sfincterian, această teamă ii poate schimba comportamentul (poate uda accidental patul sau refuză oliţa murdărindu-se în mod repetat). In aceste situaţii solicită să fie schimbat şi spălat şi de fapt copilul vrea să atragă atenţia asupra sa.
- De obicei aceste manifestări dispar odată cu prezenţa persoanei de care este ataşat.

Ce putem face în cazul anxietăţii de separare?

Îndată ce recunoaştem că este vorba de anxietate de separare, recunoscând cele mai multe dintre simptomele de mai sus, trebuie să fim alături de copil, să-i arătăm dragostea noastră în timpul petrecut împreună. Dacă refuză să meargă la culcare singur, mergeţi cu el şi fiţi înţelegătoare, copilul are nevoie de dovezi de dragoste şi nu e niciodată suficient de mare pentru a se bucura de fiecare dată. El vă iubeşte şi din această cauză se comportă astfel. Nu-l bruscaţi şi nu-i respingeţi dovezile de afecţiune chiar dacă vi se pare obositor şi prea insistent. Veţi înrăutăţi situaţia.
Încercaţi să vă ocupaţi dumneavoastră personal de creşterea copilului până la 2 ani (dacă e posibil bineînţeles). Pentru că până la această vârstă, copilul este încă imatur şi foarte ataşat de mamă în special. Plecarea de lângă copil mai ales în perioada 7-10 luni şi apoi intre 15-24 luni poate declanşa un episod de anxietate prin manifestarea simptomelor prezentate mai sus.
copilSigur, că nu vom putea evita la nesfârşit plecările de acasă. Copilul trebuie să se obişnuiască mai devreme sau mai târziu şi cu alte persoane. Pe măsură ce creşte, se amplifică şi gradul de independenţă al copilului.
În situaţia când trebuie să va reluaţi serviciul obişnuiţi din timp copilul cu prezenţa bonei care vă va înlocui. La început nu lipsiţi toată ziua ci lăsaţi-l în compania bonei doar 30 minute pe zi, astfel copilul va şti că va veţi întoarce mereu. Urmăriţi şi reacţiile copilului, este şi el o persoană care are preferinţe, simpatii, antipatii. Respectaţi şi “părerea” micuţului.
Dacă copilul are manifestări anxioase abordaţi această situaţie cu calm şi înţelegere. Nici părinţilor nu le este uşor să-şi lase copii cu altcineva. Pot resimţi ei înşişi această teamă de separare, dar aveţi grija, să nu simtă şi copilul temerile dumneavoastră. El îşi va amplifica astfel starea anxioasă.
Sa nu cădem în cealaltă extremă: supraprotecţia. Exagerând preocuparea pentru copil îi inducem acestuia un sentiment de nesiguranţă “ca ceva nu e în regulă”. După 2-3 ani poate “specula” situaţia, poate folosi manifestările de suferinţă pentru a obţine un beneficiu. Mai ales în situaţia când copilul nu se adaptează la grădiniţă şi cere insistent prezenţa mamei pentru a dormi, a mânca, a se îmbrăca, etc. Dacă i se fac toate voile necondiţionat, acel copil nu va învăţa să fie independent şi nu va trece peste această teamă. Îşi va dori şi mai mult ca mama să fie alături cu el în toate situaţiile, ceea ce nu este posibil.

Psiholog Carmen Ghilescu

Reclama sponsorizata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>