Negativismul primar – reactie la impunerea interdictiei de catre adulti

negativism
Reclama sponsorizata
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Manifestările opozante însoţite de furie şi revoltă împotriva adulţilor apar în situaţii de impunere a interdicţiei, mai ales în exercitarea obiceiurilor şi a programului zilnic. Când i se zice copilului “Nu ai voie acolo” ,“Hai să mergem acasă, am stat destul în parc”, “Nu pune mâna acolo”, etc., refuză de cele mai multe ori şi pare să nu audă ce i se spune. Mai mult, preferă să facă ceea ce ştie că nu are voie. Dacă i se refuză ceva, ţipă, se aruncă pe jos, insistă să-i faci pe plac. Uneori negativismul copilului poate să fie extrem de violent şi intens (pe la 2 ani).
Iată un exemplu clasic de comportament opozant relatat de o mămică a unei fetiţe de 2 ani jumătate.
“Anca e un copil cuminte. Dar are şi momente (zile întregi uneori) când nu ne înţelegem deloc. Totul demarează cu un “Nu vreau”, spus la o cerinţă formulată direct, fără ocolişuri. (- Hai să te speli pe dinţi.,- Nu vreau!). Din acest moment, există foarte puţine căi de a o mai convinge numai cu vorba să se spele pe dinţi. Spălatul este numai începutul. Urmează problemele la masă, la plimbare, cele din parc, cele din maşina. Eu simt că-mi pierd “uzul raţiunii” când nu mai ştiu cum s-o determin să facă un lucru. Probabil ca ceea ce trebuie făcut (obligatoriu) nu trebuie discutat. Adică nu trebuie să-i dau prilejul să mă contrazică. Dar cum să o fac fără să ajung în cealaltă extremă ?”

Cum abordam aceste reacţii de opoziţie şi negativism ale copilului?
- Pentru a nu risca ca al nostru copil să se transforme într-un copil răsfăţat iată câteva dintre sugestiile psihologului precum şi idei foarte eficiente care au dat rezultate venite din partea părinţilor:
- Trebuie să stabilim nişte reguli clare de comportament (pentru a evita situaţiile periculoase, pentru a nu cădea în ridicol faţă de alte persoane, etc.) atât în casă cât şi pe stradă. Adică fixăm nişte reguli minime de civilizaţie şi bun simt.
copilnegativism- Să-i explicăm copilului de ce nu are voie să se comporte aşa într-o situaţie, să folosim cuvinte pe înţelesul lui, să-l motivam să aibă un comportament decent.
- Comportamentul dorit trebuie să fie urmat de consecinţe pozitive. De aceea copilul trebuie neapărat să fie încurajat şi apreciat pozitiv de fiecare dată când se comportă în direcţia dorită (avem tendinţa uneori de a vedea doar comportamentul nedorit).
- Comportamentul nedorit trebuie să fie urmat de consecinţe negative, stabilite clar şi aplicate imediat.
Pot fi următoarele:
- excluderea din situaţia respectivă (dacă nu se joacă frumos în parc şi loveşte copiii atenţionat iniţial şi apoi dacă continuă poate fi luat şi dus în afara parcului).
- retragerea posibilităţii de a face o activitate preferată (astăzi nu te mai uiţi la televizor) sau repararea situaţiei (îl luăm de mână şi-l îndreptăm spre locul unde a făcut dezordine pentru a strânge lucrurile răvăşite sau îi spunem să dea înapoi jucăria luată de la un copil din parc conducându-l în acea direcţie).
- Să ne păstrăm o atitudine fermă dar relaxată, calmă, să folosim umorul. Chiar îl putem surprinde pe copil prin reacţia noastră. Iată ce povesteşte o mamă “ Am fost la supermarket cu fetita mea. În drum spre casă am îndrăznit s-o iau de mână fără să mă mai rog la ea de zeci de ori să nu fugă în stradă. Au început ţipetele şi plânsetele. Atunci eu am început să râd, râdeam aproape în hohote că uite ce urlă copilul ăsta degeaba. Rezultatul? S-a potolit imediat şi am ajuns în timp record acasă.”
- Dacă dorim să respecte regulile, copilului trebuie să-i adresam cerinţe nu rugăminţi (dacă îl întrebam: “Vrei să te speli pe dinţi, te rog..?) copilul va avea încă o dată ocazia de a spune NU. Îl informam că este timpul pentru spălatul dinţilor şi din vorbă-n vorbă ajungem în baie şi ne spălam pe dinţi.
- Când observăm ca e pe cale de a da curs unui comportament nedorit (de exemplu vedem ca se îndreaptă spre televizor pentru a apăsa butonul de oprit) putem să-i atragem atenţia către altceva. De exemplu: “Uite cum a venit o pasare pe pervaz, hai s-o salutăm”.
- Dacă reacţionează agresiv, ţipă, se trânteşte pe jos în văzul lumii, aceste manifestări de furie nu trebuie să ne impresioneze. Dacă cedam atunci în faţa insistenţelor copilului va învăţa că data viitoare trebuie să se manifeste mai violent ca să primească ce vrea.
copil-televizor11111-shu- Să evităm orice formă de agresiune fizica. Asta nu numai că nu va rezolva problema în ansamblu (poate pe moment când copilul se supune de frică) dar va agrava stările de frustrare şi nervozitate a copilului. Prin agresivitatea cu care ne exprimam furia, oferim copilului exemplul că prin forţă se impune autoritatea. În viitor va alege şi el acest model de comportament de a se impune în faţa altor copii sau chiar faţă de adulţi.
- Negociaţi cu copilul atunci când o situaţie pare a fi fără ieşire. Oferiţi-i copilului posibilitatea de a alege ori de câte ori este posibil, dar alegerea trebuie limitată (de ex: “te îmbrac cu bluza roşie sau cu cea verde?”). Nu-i puneţi niciodată copilului întrebări de genul: “Vrei să faci baie în seara asta?” dacă nu sunteţi pregătit să acceptaţi un refuz.
- Dacă copilul manifestă accese violente de furie atunci mai bine ignoraţi acest comportament. Copilul doreşte să impresioneze, să obţină atenţia adultului pentru a-l sensibiliza să-i facă vreo favoare. Lăsaţi copilul într-un loc sigur (fără a fi în pericol de a se lovi sau a arunca diverse obiecte care îl pot accidenta) şi vedeţi-vă de treabă. Spuneţi-i “Înţeleg că eşti supărat că nu poţi face ce vrei tu dar dacă continui să tipi nu vei reuşi să mă convingi nicidecum. Te voi asculta atunci când vei fi în stare să vorbeşti frumos”.
art_colici_bebelusi- Când încercaţi să-l disciplinaţi, izolaţi persoana copilului de comportamentul sau. Spuneţi-i: “Te iubesc, dar nu-mi place să te vad că torni apă pe covor”.
- Oferiţi-i alternative: “Nu, nu te poţi juca cu telefonul, dar te poţi juca cu cutia asta”.
- Disciplinarea trebuie făcuta cu consecvenţă. Respectarea unor reguli de comportament precum şi aplicarea recompenselor sau pedepselor trebuie să fie constantă pentru a da rezultate.
- Nu faceţi promisiuni pe care nu le puteţi ţine. Dacă aţi promis ca veţi face ceva anume, trebuie să faceţi lucrul respectiv!
- Să nu fim exageraţi, să zicem NU la tot pasul. Să asiguram copilului un mediu în care să se poată juca fără riscul de a se accidenta. Nevoia lui de explorare a spaţiului este normală şi nu trebuie să-i limitam în mod exagerat accesul la spaţiul înconjurător.
- Să-l informam ca are un program după care mănâncă, se joacă, doarme. Pentru dormit are un loc al lui, unde numai acolo doarme, etc. dacă vrem să respecte anumite cerinţe legate de programul zilnic, trebuie să fim consecvenţi în a respecta acest program. Nu trebuie să fim rigizi şi să supunem copilul la un chin zilnic. Adaptând nevoile şi preferinţele copilului la alcătuirea unui program zilnic este soluţia optima pentru a-i asigura un echilibru fizic şi psihic.
- Să-i arătăm dragostea noastră şi atunci când a greşit. Să nu-i spunem “tu eşti rău” ci “tu ai făcut un lucru rău care trebuie îndreptat”, la fel nu trebuie să-l ameninţam cu lipsirea de dragoste din partea noastră în cazul că nu se comportă adecvat “dacă nu mergi la culcare acum mama nu te mai iubeşte”. Copilul îşi va aminti aceste vorbe mult timp.
În concluzie, copilul are nevoie de interdicţie din partea adultului pentru că la această vârstă este încă incapabil să aleagă, să ia o decizie. De multe ori abia se hotărăşte ce vrea să facă. Acum vrea să se uite la desene animate, peste 10 minute, vrea altceva şi tot aşa. Nu putem (nici fizic şi psihic) să ţinem pasul cu aceste cerinţe nejustificate ale copilului. De aceea trebuie să-l ajutăm să se decidă, să aleagă o direcţie bună în comportament pe care să o respecte în toate cazurile. Făcându-i toate voile îl mulţumim pe moment (cel mult 10-15 minute) după care emite altă cerinţă. Impunându-i nişte reguli şi norme şi fiind consecvenţi în respectarea lor, îl ajutăm de fapt să ajungă la o maturizare sociala care îi permite integrarea optima în alt mediu (cum ar fi, grădiniţă), de fapt îl pregătim pentru viaţa.

Psiholog Carmen Ghilescu

Reclama sponsorizata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>