Fisa postului pentru bunici

shutterstock_130517297
Reclama sponsorizata
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Grandparents laughing with grandchildrenPentru un copil, o buna relatie cu bunicii este la fel de importanta precum relatia cu parintii. Bunici si nepoti. Nu exista o relatie mai frumoasa, mai implinita… Si pentru unii, si pentru ceilalti. A avea grija de nepoti este acel ceva cu care bunicii reusesc sa isi astampere dorul de copiii lor, acum mari, „rascumpararea” timpului pe care nu au apucat sa il petreaca cu acestia, si implinirea rostului unui om pe aceasta lume.
La crezul conform caruia ca nu esti om complet pana nu sadesti un pom, nu faci o casa si nu ai un copil, as adauga pe primul loc – nu esti om complet pana nu iti cresti nepotii. Caci numai intelepciunea, maturitatea si echilibrul bunicilor pot da sens si dulceata copilariei nepotilor.
Despre ce isi vor aminti ei cu cea mai mare placere cand vor fi mari si vor vorbi despre copilarie? Despre bunici. Dar ca sa fie asa, bunicii ar trebui sa indeplineasca anumite conditii. Fara de care ar putea face, fara voie, mai mult rau decat bine.

1. Sa isi doreasca sa isi creasca nepotii
Este prima si cea mai importanta conditie. Daca le aruncam in ograda nepotii, fara ca bunicii sa isi doreasca asta, toata relatia lor este periclitata de un efort si asa mare (efortul de a avea grija de un copil, desigur; numai cine nu a avut niciodata un copil in preajma nu stie ce inseamna asta), perceput ca o corvoada, ca o obligatie in plus, iar copilul nu se va simti niciodata iubit cu adevarat.
Mai bine sa intre in colectivitate de foarte mic decat sa fie in preajma unor bunici care nu au afinitate prea mare pentru copii, care nu au rabdarea, disponibilitatea, timpul sau energia necesara pentru asta. Ori starea de sanatate necesara.
Sunt bunici carora le place sa faca din cand in cand act de prezenta langa nepotii lor, nu pot si nici nu vor sa isi creasca nepotii. Acestia sunt in general si cei care si-au dat copiii de foarte mici in grija altora si nu stiu, de cele mai multe ori, cum sa isi arate afectiunea.

2. Sa nu fie un full-time job
Bunicii au nevoie si ei, ca orice oameni, de timp personal. Ca urmare, nepotii nu vor fi lasati in permanenta la bunici decat, eventual, pe perioada vacantelor scolare pentru 2-4 saptamani, cel mult. In primul rand, copilul are nevoie de parintii sai, ca urmare – acasa trebuie sa doarma, de acasa va primi educatia. Si acesta este un lucru care trebuie sa fie inteles de toti.
In al doilea rand, bunicii au nevoie de pauze in care sa isi refaca energia consumata cu nepotii, sa isi vada de treburile lor, de sanatate si de curatenia de dupa dezastrul lasat de nepoti. Si mai au nevoie de timp pentru a li se face din nou dor de cei mici.
Daca nu avem posibilitatea sa ne crestem copiii, ca parinti, mai bine amanam conceperea lor, pentru ca nu ii facem pentru a-i abandona la bunici. Este extrem de nedrept si pentru copil, si pentru bunici. Bunicii sunt complementari parintilor, nu un substitut al parintilor.

3. Cand apar urgente
Fie ca stau aproape de un spital sau policlinica, fie ca au acces de urgenta la un medic, trebuie sa ne ingrijim ca bunicii sa aiba posibilitatea de a apela un serviciu medical la nevoie, pentru ei sau pentru cel mic.
Chiar daca bunicii stau aproape de un magazin sau supermarket, trebuie sa le asiguram dinainte absolut tot ce au nevoie pentru copil pe perioada cat acesta sta la ei, pentru ca este foarte imprudent sa lase copilul singur in casa pentru „a da o fuga” la colt sa cumpere o paine sau lapte, sau sa taraie copilul la piata pe distante lungi pentru un kilogram de morcovi.
Neaparat, trebuie sa existe o persoana la care sa apeleze daca se intampla ceva neprevazut – i se face rau unuia din ei etc. Aceasta persoana trebuie aleasa impreuna cu parintii.

4. Sa nu se certe
Daca ei nu se inteleg, se cearta mereu, si timpul lung petrecut impreuna in casnicie le da o mare lejeritate in a se jigni, a tipa unul la altul, in cazul acesta copilul nostru nu are ce cauta la ei. In vizita – da, pentru ca pot fi in stare pe perioada unei vizite sa se comporte civilizat, dar sa petreaca mai mult timp – nu.
Scandalurile dintre bunici vor avea efectul unui abuz emotional asupra copilului si chiar nu este cazul sa il supunem la asa ceva. Sunt si cupluri de bunici care, desi nu se mai iubesc ca la inceput, nici nu ajung sa se certe, sa poarte un razboi al puterii unul cu celalalt, si sunt chiar haiosi in incercarea de a folosi copilul drept germene al intelegerii armonioase in casa.

5. Nepotii sunt prioritatea! Prin „definitie”, o bunica este un fel de bona, dar una care sta cu ochii mai mult pe nepot, nu pe televizor. Ai garantia ca se va ocupa de el, nu-l va neglija.

Cea mai frumoasa, ieftina, speciala jucarie cu care se poate juca un copil este bunicul lui. Nu privati copilul de aceasta.

6. Tot pentru binele bunicilor, dar si al nepotilor, e indicat sa nu fie responsabilizati cu cresterea simultana a nepotilor din partea tuturor copiilor lor. Ca se suprapun uneori pe vacante mai multi nepoti de varste apropiate, asta e ok, dar sa fie in acelasi timp in grija lor permanenta copiii mici si de la fata, si de la baiat, si de la… – este inacceptabil.
Oamenii acestia (bunicii) sunt si ei fiinte ca toate celelalte si au o capacitate limitata a atentiei, au si ei preferintele lor (copiii de la fata sunt mai cuminti decat cei de la baiat, de exemplu), si nu trebuie sa punem nepotii in postura de a fi neglijati din cauze ce nu tin decat de limitele pur omenesti.
Daca se ajunge in situatia sa fie prezenti la bunici mai multi nepoti, trebuie sa ne asiguram ca vor avea si ajutor, eventual bona sau ajutor specializat pentru curatenie si gatit. Nu vom uita ca bunicii nu sunt obligati sa aiba grija de copiii nostri, o fac pentru ca vor, pentru ca au acel timp disponibil si stiu ca noi avem nevoie de ajutor. Dar nu sunt angajatii nostri.

7. Sa fie sanatosi
Cand decidem sa lasam copiii in grija bunicilor pentru o parte din zi sau pentru vacante, am face bine sa ne asiguram, pentru binele tuturor, ca bunicii sunt bine, sunt sanatosi. Nu, nu ca sa nu imbolnaveasca copilul, ci ca sa nu le punem lor, bunicilor, sanatatea in pericol prin prezenta nepotilor.
Un copil necesita multa atentie, efort fizic, energie. Un bunic cardiac sau cu alte boli cronice are nevoie de odihna, de alimentatie regulata, de un anumit regim de viata, de medicatie, iar un copil ii poate complica inutil existenta.
Este foarte important si echilibrul psihic, nu vorbim de boli psihice grave, care nu sunt compatibile cu cresterea nepotilor, ci de tulburari afective (anxietate, depresie) sau tulburari de comportament. Asa ca, mai intai avem grija sa ajutam bunicii sa se faca bine, apoi le dam o grija in plus – nepotii.

8. Nu mai au si job
Daca bunicii sunt tineri si inca mai merg la serviciu, nu trebuie incarcati cu povara cresterii nepotilor. Cel putin, nu inca. Lor nu le este deloc usor dupa atatia ani de munca sa isi ocupe putinul timp liber cu un personaj, chiar daca simpatic, destul de obositor.
Ca urmare, vom apela la ajutorul unei bone. Spre binele tuturor. Si, astfel, familia isi va mentine armonia. Vom profita elegant de dragostea lor pentru nepoti (caci ii iubesc si ei), pentru a le plasa micutii in concediile de odihna, pe care, desigur, le vor lua decalat de ale noastre, nu?! Si vom avea grija ca toate conditiile de mai sus sa fie indeplinite.

9. Sa nu submineze autoritatea parintilor
Se spune (in gluma, desigur) ca buncii si nepotii se inteleg atat de bine pentru ca au un inamic comun. Ei bine, acest inamic – ocupat, nervos, vesnic obosit, vesnic cu dorinta de a evolua in cariera, de a face rost de bani, de a fi diferit de ceea ce este azi – ar trebui sa aiba grija sa nu fie sabotat.
Pentru ca este foarte usor sa isi piarda autoritatea, mai ales cand bunicii sunt gata sa o preia. Din obisnuinta, din faptul ca autoritatea parentala nu se manifesta corect, sau masurile educationale nu sunt corecte sau consecvente.
Cel mai bine ar fi ca bunicii sa nu uite ca nu sunt parintii nepotilor lor, sa isi mentina rolul lor de bunici si, daca au ceva de comentat din ce fac parintii, sa le spuna discret acestora, sa nu intre sub nicio forma in competitie pentru autoritate in fata copiilor.
Si in niciun caz sa ii vorbeasca de rau pe parinti (chiar daca o merita) in fata nepotilor. Niciodata! Deciziile educa-
tionale finale ale parintilor (corecte sau nu, in opinia bunicilor), dupa ce au fost discutate intre bunici si parinti, trebuie respectate. Fara rezerve, fara comentarii, fara sabotaj care se rasfrange asupra copilului.

10. Bunicii raman tot bunici
Chiar daca parintii divorteaza, bunicii raman tot bunici. Nu uitam ca nu avem dreptul de a lua copilului bucuria de a se vedea cu ambele perechi de bunici, chiar daca am divortat de partenerul de viata. Parintii sotului/sotiei vor ramane pe viata bunicii nepotului lor, oricat de mult ne-am dori sa schimbam asta.
Nu vom impune ca bunici parintii noului partener de viata. Iar daca parintii „fostului” au lipsa de intelepciune de a sabota autoritatea parentala a mamei sau tatalui (parintele caruia i-a fost incredintat copilul), atunci ar trebui discutat foarte serios cu ei acest aspect. Pentru ca astfel de comportamente nu fac decat rau nepotului.
Daca au ceva de reprosat, sa o faca direct catre adult. Revin la regula anterioara si reafirm – niciodata nu va fi sabotata autoritatea parintilor in fata copiilor. Si, in egala masura, nici bunicii nu vor fi criticati in fata nepotilor de catre parintele nemultumit.shutterstock_130517297

Reclama sponsorizata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>