Efectele devastatoare ale comparatiilor între copii

shutterstock_187250687
Reclama sponsorizata
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Copiii nu se dezvoltă toţi la fel, sunt unici şi au propriul lor ritm de creştere. De aceea trebuie luat în considerare întreaga persoană a copilului, iar asta înseamnă inclusiv judecarea temperamentului cu atentie. Astfel spus, părinţii nu ar trebui să-și supună micuţii la presiuni inutile. Fiecare copil trebuie tratat individual. Este absurd să facem comparaţii şi asemănări cu alţi puşti de vârsta lor. Continuând în acest mod părinţii îşi vor transforma copilul într-o fiinţă cu o stimă de sine scăzută. Mai mult, acesta va avea convingerea că ceilalţi oameni îi sunt superiori.

Comparaţii între copii nu are trebui să existe

Totul începe atunci când părintii isi compara copiii între ei sau cu alții, când fac diferențe care provoacă sau întrețin competiția între proprii copii. Fiecare copil are propriile lui trăsături de personalitate, mod de a fi și de a comunica, propria lui structură psihică sau interioară, calități personale și un potențial unic. Dacă un copil simte ca nu este asa cum au visat părinții sau, dacă are vreun frate mai apreciat sau mai iubit de părinți, el va trăi multe emoții negative care îi vor afecta echilibrul emoțional și încrederea de sine.
Ideea de a face comparații este profund greşită, va fi mereu o sursă de stres, atât pentru mamă cât şi pentru copil. Se vor acumula frustrări, iar cel mic va sfârşi prin a fi trist şi nesigur. De aceea este mai înţelept să ne acceptăm copiii aşa cum sunt(unii sunt mai precoci, iar alţii pur şi simplu „înfloresc un pic mai greu”). Făcând mereu comparaţii între copii, părinţii vor reuşi să creeze tensiuni şi confuzii.

Să evităm „capcana comparaţiilor”

A face comparaţii, este o chestiune destul de uzuală, cumva înregimentată în modul de educare folosit de părinţi. Pentru a scăpa de aceste preconcepţii, familia ar trebui să vadă copilul ca pe o persoană unică, cu propriile lui aşteptări şi vise. De asemenea, este necesar ca părinţii să aprecieze calităţile şi să laude comportamentul micuţului, ori de câte ori este nevoie. Dacă va fi imediat admonestat, etichetat ca neascultător, agitat, leneş, copilul nu va depăşi aceste dificultăţi. Comunicarea şi încurajarea sunt uneltele care trebuie folosite şi nu evidenţierea imediată a greşelilor.Atfel spus, părinţii vor evita să să laude creativitatea, inteligenţa doar a unui singur copil din familie, mai ales când sunt de faţă şi alte persoane. Corect ar fi să vă descrieți copilul în fața altei / altor persoane, cu el de fața, încercând termeni precum “energic” (nu “sălbatic”), “curajos” (nu “aleargă tot timpul”), și “grijuliu” (nu “timid”).

În concluzie, sunt rare familiile în care micuţii nu sunt comparaţi între ei, iar mulţi părinţi pretind că o fac doar pentru a corecta copilul care este mai obraznic. Realist ar fi să ne amintim că fiecare prunc este frumos şi creativ în felul său.

Reclama sponsorizata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>