Drepturile copilului

556943
Reclama sponsorizata
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Legea nr. 272/2004, modificată și completată de Legea nr. 257/2013 privind protecția și promovarea drepturilor copilului reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului. Această lege precum și orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, se subordonează cu prioritate interesului superior al copilului.
În conformitate cu prevederile art.6, respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizeazã conformitate cu urmãtoarelor principii:

a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;
c) responsabilizarea pãrinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor pãrinteşti;
d) primordialitatea responsabilităţii pãrinţilor cu privire la respectarea și garantarea drepturilor copilului;
e) descentralizarea serviciilor de protecție a copilului, intervenţia multisectorialã și parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate;
f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnitãţii copilului;
h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul sãu de maturitate;
i) asigurarea stabilitãţii şi continuitãţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de originea sa etnicã, religioasã, culturalã şilingvisticã, în cazul luãrii unei mãsuri de protecţie;
j) celeritate în luarea oricãrei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protecţiei împotriva abuzuluişi exploatãrii copilului;
l) interpretarea fiecãrei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementãrilor din această materie.

Drepturile copilului reglementate de Legea în vigoare sunt:

Art.8, alin.(1 )- Copilul are dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale.
Art.14, alin.(1 – Copilul are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu părinții, rudele, precumșsi cu alte persoane fațăade care copilul a dezvoltat leăaturi de atașament.
Art.22, alin.(1) – Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private si familiale.
Art.23, alin.(1 )-Copilul are dreptul la libertate de exprimare.
Art.24, alin.(1)- Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește.
Art.25, alin. (1)- Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conștiință și de religie.
Art.26, alin.(1) -Copilul are dreptul la liberă asociere în structuri formale si informale, precum și libertatea de întrunire pasțnică, în limitele prevăzute de lege.
Art.28, alin.(1)- Copilul are dreptul la respectarea personalității și individualității sale si nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.
Art.29, alin.(1)- Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încalcarea drepturilor sale fundamentale.
Art.30, alin.(1)- Copilul are dreptul să crească alături de părinții săi.
Art.32, alin.(1)- Copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală si socială.
Art.39, alin.(1)- Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, in vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora are dreptul la protecție alternativă.
Art.43, alin.(1)- Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.
Art.44, alin.(1)- Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
Art.45, alin.(1)- Copilul are dreptul de a beneficia de asistență socială și de asigurări sociale, în funcție de resursele și de situația în care se află acesta și persoanele în întreținerea cărora se găsește.
Art.46, alin.(1)- Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoile sale.
Art.47, alin.(1)- Copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității sale.
Art.49, alin.(1)- Copilul are dreptul la odihnă și vacanță.

Pornind de la ”dreptul copilului de a crește alături de părinții săi”( art.30.1), este important de menționat că ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. Această responsabilitate trebuie văzută sub forma unei implicări active în toate aspectele vieţii copilului.

Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.

Legăturile de ataşament se stabilesc încă din primele momente de viaţă şi sunt vitale pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. Importanţa acestor legături (cu părinţii, bunicii sau alte persoane semnificative din viaţa copilului) pentru dezvoltarea copilului şi formarea lui ca adult este recunoscută de lege, care exprimă în mod clar dreptul copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, cu rudele, dar şi cu alte persoane faţă de care a dezvoltat legături de ataşament.

Conform preambulului Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, copilul „trebuie să crească într-un mediu familial, într-o atmosferă de fericire, dragoste şi înţelegere” pentru a-şi dezvolta complet şi armonios personalitatea. Este recunoscut faptul că în cadrul familiei copilul îşi dezvoltă simţul identităţii. O relaţie pozitivă şi consistentă cu părinţii, în care aceştia reuşesc să vină în întâmpinarea nevoilor copilului, îl ajută să capete siguranţă interioară, să-şi cunoască şi să-şi înţeleagă propriul trecut, să devină autonom. Familia este primul mediu în care copilul experimentează relaţii şi el va dezvolta relaţii în afara acestui mediu pornind de la modelele pe care le-a preluat de aici. De aceea, un copil are nevoie de legături emoţionale stabile, de sentimentul apartenenţei necondiţionate la un grup de persoane (în esenţă, familia sa), de un mediu securizant care să-i permită experienţe normale de viaţă.

Responsabilitatea de a educa, îndruma şi a sfătui le revine, în primul rând, părinţilor. Aceştia trebuie să-i poată oferi copilului îngrijire, să-i garanteze siguranţa, să-i ofere căldură emoţională, stimulare, dar şi îndrumare şi reguli.

Orice copil care este, temporar sau definitv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, are dreptul la protecție alternativă. Protecția include instituirea tutelei, măsurile de protecție specială sau adopția.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ

Reclama sponsorizata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>