Cum putem ajuta copilul sa fie sociabil

sociabil
Reclama sponsorizata
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Capacitatea de socializare a copilului este în legătură directă cu temperamentul, condiţiile de mediu şi educaţia.
Copiii cu un temperament introvertit sunt liniştiţi, pasivi, lipsiţi de iniţiativă în stabilirea de relaţii cu ceilalţi, rezervaţi, socializează mai greu, se integrează în grupul de copii mai dificil. De multe ori preferă să fie inactivi în joc, se mulţumesc doar să privească jocul celorlalţi copii. În alte cazuri se arată supăraţi şi se manifestă zgomotos atunci când altă persoană(străină de copilsociabilobicei) i se adresează. Se prind greu în joc, relaţionează uneori agresiv faţă de copii (mai ales faţă de cei mici) se simt neputincioşi în a-şi exprima opinia în grup şi nu de puţine ori pot fi ţinta injuriilor şi chiar a bătăii venite din partea altor copii.
Mediul în care trăieşte şi se dezvoltă copilul îşi lasă amprenta asupra capacitaţii lui de socializare. Modelele parentale au de asemenea importanţă majoră. Dacă părinţii sunt rezervaţi, puţin comunicativi, rigizi în stabilirea de relaţii sociale, feresc copilul de “ochii lumii” în mod repetat, induc copilului o stare de anxietate, teamă faţă de persoanele străine. Copilul se simte lipsit de apărare, nesigur, timorat şi neputincios în a comunica cu alţii. Capacitatea de socializare se dezvoltă mai ales prin joc, atât cu adulţii cât şi cu copii. Copilul sub 2 ani nu preferă să se joace în compania altor copii mai ales din cauza capacitaţii încă reduse de a coopera şi a-si menţine atenţia timp mai îndelungat asupra unei activităţi. De aceea are nevoie de prezenţa adultului în joc, care îi face deosebită plăcere. Cere în mod repetat atenţia şi implicarea mamei sau tatălui în diferite jocuri. Jucăriile pot rămâne neatinse săptămâni întregi, copilul se mulţumeşte doar să le analizeze să le mute dintr-un loc în altul fără a fi capabil să se joace un timp mai îndelungat cu ele. După 2 ani, copilul poate să accepte prezenţa şi cooperarea altor copii în joc şi abia atunci îi sunt puse la încercare cu adevărat calităţile şi capacitatea sa de socializare. Apar conflicte între copii, de multe ori generate de solicitarea jucăriei din mâna altui copil, bruscarea sau cearta intre copii. Aici trebuie să intervină adulţii pentru a media eventualele conflicte şi a sublinia importanţa respectării anumitor reguli de relaţionare.
Educaţia venită iniţial din partea părinţilor, apoi prin cadrele didactice din învăţământul preşcolar are şi ea un rol decisiv în socializarea copilului. Promovarea valorilor sociale, încurajarea, motivaţia pozitiva a contactului cu alte persoane modelează capacitatea de a relaţiona a copilului. Nu e suficient doar de a-l expune diverselor situaţii care presupun prezenţa altor persoane. Încă de mic, când iese în parc, copilul trebuie atenţionat asupra modului cum relaţionează cu copii. La fel şi pe stradă, şi acasă, faţă de invitaţi. Nu trebuie să lăsam ca interacţiunea dintre copilul nostru şi ceilalţi să se desfăşoare la întâmplare. Subliniem importantă salutului, atât la venire cât şi la plecare, sociabilcopila reciprocităţii (dacă emite cererea de a primi jucăria celuilalt trebuie să fie şi el dispus să o ofere) a relaţionării pozitive şi paşnice cu ceilalţi copii, fără conflicte care degenerează în agresiuni verbale şi fizice. Datoria noastră este de a-l educa în spiritul unei relaţionări civilizate bazată pe decenţă şi bun simt. Chiar dacă vârsta copilului este încă mica şi el se opune de multe ori regulilor de relaţionare pozitiva cu ceilalţi, ştie cum trebuie să se poarte dar refuză să o facă, noi, părinţii nu trebuie să ne lăsam impresionaţi şi învinşi de revolta copilului. De noi depinde următorii paşi în socializarea micuţului. Dacă stabilim nişte reguli şi norme clare încă de când începe să se joace cu alţi copii avem şanse mai mari să ne facem înţeleşi mai repede şi să avem un copil sociabil care se integrează uşor şi se adaptează fără probleme cerinţelor grupului.
În concluzie, capacitatea de socializare a copilului chiar dacă este dictata şi de temperament ea poate fi influenţata prin condiţii de mediu prielnice şi modelata prin educaţie. Aceşti trei factori acţionează împreună şi în acelaşi timp asupra personalitaţii copilului.

Psiholog Carmen Ghilescu

Reclama sponsorizata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>