Copilul mic (1-3 ani) – Scurta prezentare

babbyhealth1
Reclama sponsorizata
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

Perioada 1-3 ani este deosebit de palpitantă, atât pentru copil cât şi pentru părinţi. Dacă în primul an copilul era relativ liniştit dacă i se satisfăceau nevoile de baza, după 1 an, abilităţile fizice şi psihice recent achiziţionate îi deschid drumul către noi experienţe de explorare a mediului.
Copilul priveşte cu alţi ochi lumea care îi pare foarte atractivă şi interesantă şi este extrem de nerăbdător s-o cunoască. Îndată ce începe să meargă (între 12-15 luni) deplasarea îi permite să cerceteze toate colţurile casei, să răstoarne obiecte, să golească sertare, să tragă de uşi, să arunce cu diverse obiecte, etc. Este o perioadă agitată în special pentru părinţi care trebuie să crească atenţia şi supravegherea asupra copilului. După 15 luni copilul este instabil atât în casă cât şi pe stradă. Mersul la plimbare devine un chin pentru însoţitor, pentru că cei mai mulţi copii ţinutul de mână devine imposibil, aleargă în direcţii diferite (rareori în direcţia de mers) ţipă pe stradă, arată cu degetul că vrea să se plimbe cu diverse mijloace de transport (ce dacă nu merg în direcţia în care trebuie), când doresc în căruţ, îndată ce sunt urcaţi sus, vor să coboare, etc. În cazuri extreme, se trântesc pe jos, ţipă îndelung când sunt luaţi în braţe sau când nu i se oferă ceva ce vor ei. În general rămân impasibili la atenţionările adultului, par să nu audă nimic din ce i se spune, Uneori din contra, cu cât îi atragi atenţia asupra unui comportament nedorit cu atât persistă în a da curs acelui fapt.
6luniMai e cazul să ne întrebam ce simt părinţii în aceste momente? Încă o dată capacitatea de a fi părinte este pusă greu la încercare. Se gândesc: “Totuşi de acum este mai mare, poate să înţeleagă, dar nu vrea” “De ce parcă numai al meu face aşa?” sau “Oare nu e prea răsfăţat?” Cum ar trebui să mă comport cu copilul, că mi-e ruşine de alţi oameni pe stradă când îmi face aşa. Nu sunt eu un părinte bun? Mă simt extenuată, sunt cu nervii la pământ. Oare când se termina coşmarul asta?”
Acestea sunt doar câteva gânduri ale părinţilor, dar sunt cu siguranţă multe alte întrebări fără răspuns care îi chinuie.
Între 18-24 de luni, copilul se calmează puţin, deplasarea este mai puţin nervoasa, asta deoarece în prim plan se situează comunicarea verbală, care acum pare să se dezvolte mai evident. Dar această perioadă de graţie nu ţine mult, după 2 ani explodează iar furia copilului, mai ales în faţa interdicţiilor impuse de către adulţi. Este acea perioadă numită “teribilii 2 ani” în care copilul spune NU la tot pasul şi orice încercare de rezolvare a conflictelor pare să nu aibă vreun rezultat.
Spre 3 ani copilul a căpătat o experienţă de viaţă care i-a satisfăcut cât de cât curiozitatea primară, a pus la încercare limitele şi răbdarea adulţilor, i-a cunoscut pe aceştea din modul cum au reacţionat, s-a cunoscut şi pe sine. A stăbătut un drum plin de peripeţii din care a învăţat multe. Nimic nu a fost în zadar. De acum devine mai echilibrat în comportare, dispus să negocieze cu adulţii, poate uşor meditativ. Furia se mai potoleşte, ne miram atunci când chiar ne ascultă şi începem să ne recunoaştem copilul.
Ce a determinat copilul să se comporte astfel? Oare noi, părinţii am greşit undeva? Şi mai ales ce putem face să nu se repete aceste episoade în viitor? Iată câteva dintre întrebări care îşi vor găsi raspunsul în articolele viitoare.

Psiholog Carmen Ghilescu

Copilul mic (1-3 ani) - Scurta prezentare, 10.0 out of 10 based on 2 ratings
Reclama sponsorizata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>